Tradiții culinare de Paște în Muntenia

 

Tradițiile culinare de Paște în Muntenia sunt bogate și reflectă o combinație de influențe rurale și rafinament.

       Iată principalele elemente culinare și obiceiuri din această regiune:
      Drobul de miel. Nelipsit de pe masa de Paște, drobul muntenesc este preparat din măruntaie de miel, ierburi aromatice (ceapă verde, usturoi verde, mărar, pătrunjel) și, adesea, ouă fierte la mijloc pentru aspect. Are o textura suculentă, fiind adesea copt în prapure pentru a menține frăgezimea. Organele (ficat, inimă, plămân) se fierb, se toacă și se amestecă cu verdețuri călite, ouă crude, ouă fierte și condimente. Ingredientele principale sunt: ​​​​organe de miel: ~600-900g (ficat, inimă, plămâni, rinichi); verdețuri: 2-4 legături ceapă verde, 1-2 legături usturoi verde, mărar, pătrunjel; 4-5 ouă crude + 3-4 ouă fierte tari; 1 felie de pâine înmuiată în lapte sau prapure de miel; sare, piper, ulei pentru călit. Organele se spală și se fierb 30 minute în apă cu sare, apoi se lasă la răcit. Pe urma, organele se toacă mărunt (cu cuțitul sau mașina de tocat). Ceapa și usturoiul verde se călesc cu verde, apoi se amestecă, proaspătă tocată, ouăle crude, sare și piper. Se asamblarea intr-o formă de cozonac tapetată cu prapure și se umple cu jumătate din compoziție. Se așază ouăle fierte întregi, apoi restul compoziției. Se coace timp de 40-45 minute. Drobul se lasă să se răcească complet înainte de a fi feliat, pentru a-și păstra forma


      Friptura și ciorba de miel. Mâncată tradițională de Paști, ciorba de miel se prepară diferită în sud față de varianta ardelenească, mult mai popularizată pe internet. Dacă smântâna este foarte mult prezentă în ciorbele și mâncărurile ardelenești, în Oltenia, ea lipsește aproape cu desăvârșire din bucătăria tradițională. Tarhonul face loc bogatei arome de leuştean, folosit abundent, iar borşul este înlocuit de oţet, cel mai bun fiind oţetul preparat acasă, din vin. De asemenea, ciuşca uscată coaptă (ardei iuticopti) este nelipsită. Ciorba de miel se prepară învariabil (în gospodăriile ţărăneşti) din cap, gât, coadă, oasele cu cartilagii ale picioarelor mielului. Ca un ritual, ciorba de miel se mănâncă prima, mai de dimineață, după ce enoriașul a fost la fost, a luat paști (presie folosită în zonă) și a ciocnit sau roșii, restul preparatelor fiind servite pe zile. Alte ingrediente: 2 morcovi; 2 cepe; 1 ţelină potrivită; 1 păstârnac; 200 ml bulion; 1 legătură măcriş; 1 legătură leuştean; sare, piper. Se pregătește carnea: capul bine curățat și spălat se sparge cu o toporișcă în două, pe lung și gâtul se taie în 3-4 bucăți potrivite polonicului. Oasele picioarelor și coada fiind mici, se pot lăsă întregi. Toate bucățile de carne se lasă în apă rece pentru o jumătate de oră după care se scot și se pun la fiert într-o oală cu apă rece. Se adaugă o linguriță de sare și pe măsură ce se formează spuma, aceasta se înlătură. Se taie mărunt zarzavatul – morcov, ceapă, țelină și păstârnac – și se pun în oală după ce sa spumuit bine fiertura. Se adaugă bulionul și se dă un praf de piper. Carnea de miel este fragedă și va fierbe repede. După o oră se adăugă macrişul tăiat mărunt. Se mai fierbe 10 minute, se oprește focul și se parfurmează din abundență cu leuștean. Cănd se servește la masă, fiecare acrește porția după cum dorește. Bună primenire îi dă zeama din borcanul cu ardei iuţi şi un parfum de ciuşcă coaptă.


       Pasca si cozonacul. Pască muntenească, de obicei cu brânză de vaci și stafide, este pregătită pentru a simboliza bucuria învierii. Cozonacii sunt bogați, cu nucă, cacao sau rahat, fiind făcuți în cantități mari.
     Ouăle roșii. Tradiția vopsirii ouălor în roșu este respectată cu sfințenie, existând și obiceiul de a se spăla pe față cu apă neîncepută, în care a fost pus un sau roșu și un bănuț de argint, pentru a fi sănătos și frumoși tot anul.
     Cosul sfințiț. În unele zone din Muntenia, se pregătesc colaci ritualici care sunt aduși la biserică pentru a fi sfințiți. O tradiție inedită în Muntenia este aducerea la biserică, în noaptea de Înviere, a unui cocoș alb. Gospodarul al cocoșului cântă primul după ce preotul spune „Hristos a înviat” este considerat norocos și vrednic.