Podgoria Iasi este situata in est-nord-estul Podisului Moldovenesc, in zona de contact a Campiei colinare a Moldovei cu Podisul Central Moldovenesc, contact marcat de impunatoarea "Coasta a Iasilor".
Solurile. reprezentative pentru aceasta podgorie sunt: cernoziomurile cambice, solurile cenusii, regosolurile si solurile antropice.
Relieful se dispune in doua trepte mari, corespondente celor doua subunitati geomorfologice ale Podisului Moldovei care se contacteaza in aria podgoriei, respectiv Campia Moldovei si Podisul Central Moldovenesc. Campia Moldovei se caracterizeaza printr-un relief de coline si de platouri netede, cu o altitudine medie de 150m. Podisul Central Moldovenesc, reprezentat de Coasta Iasului, are o altitudine de 300-350 m.
Centrele viticole ale podgoriei sunt: Copou, Bucium-Tomesti, Uricani, Comarna.
Desi vinurile din Podgoria Iasi nu au avut, in veacurile trecute, renumele acelora de la Cotnari, Husi, Odobesti sau Nicoresti, cercetarea istorica dovedeste ca aceasta apreciere trebuie reconsiderata. Zona viticola din partea de sud a hotarului targului Iasilor pare a fi cea mai veche, oricum ea este cea dintai atestata documentar.
In 1469, Stefan cel Mare daruia Mitropoliei din Suceava o vie de la Socola, de langa Buciumi. In secolul al XVII-lea, se constituie principalele suprafete viticole din sudul Iasilor, pe care le regasim pana astazi. Cele mai mari suprafete le detineau manastirile, din danii si cumparaturi, apoi marii boieri, negustorii, domnii si targovetii. Aceste suprafete de vii se extind treptat. Principala caracteristica economica a viticulturii de pe vechea mosie a Iasilor, din perioada dintre secolele al XVII-lea si al XIX-lea, o constituie proprietatea manastireasca, formata prin danii si cumparaturi.
La sfarsitul secolului al XIX-lea filoxera a distrus vechile plantatii de vii si s-a trecut la infiintarea de noi plantatii cu vii altoite.
Importante pentru dezvoltarea viticulturii in aceasta zona sunt Pepiniera viticola si pomicola de la Visan (1893) si Societatea viticola de la Iasi (1900). Mai tarziu (1957), la Iasi se infiinteaza si Statiunea viti-vinicola, care a contribuit semnificat la relansarea viticulturii iesene.
Feteasca alba (soi recomandat) gaseste si la Iasi un areal care ii potenteaza calitatea. Este un vin alb, de mare rafinament si eleganta, inzestrat cu calitati de exceptie. Are o culoare galben-verzuie care poate ajunge in timp pana la galben-aurie. Frapeaza prin finetea si delicatetea aromei sale, asemanatoare cu miresmele unei plantatii de vie in plina inflorire. Gustul este savuros, imbietor, remarcabil prin armonia sa de ansamblu. Dintre toate vinurile albe ale podgoriei, Feteasca alba se bucura de cea mai mare popularitate.
Sauvignon (soi recomandat) este un vin alb, care se remarca prin fructuozitate. Aroma sa discreta il particularizeaza printre celelalte vinuri. Este preferat de consumatori atat ca vin tanar cat si ca vin vechi.
Feteasca regala (soi autorizat) este un vin alb, apreciat mult pentru lejeritatea si armonia componentelor sale. Vioi, cu multa prospetime, se impune prin aroma sa destul de intensa, care seamana cu cea a fructelor de vara. Feteasca regala prezinta o nuanta de prospetime care ramane ca o amintire placuta in memoria consumatorului.
Aligoté (soi recomandat) este un vin cu o aroma cu tenta minerala, specifica soiului, putin ierboasa cand vinul este tanar. Gustul este echilibrat, fructuos si are multa prospetime, imbietoare si revigoranta. Aligoté-ul si-a gasit la Iasi a doua patrie.
Muscat Ottonel, (soi recomandat si autorizat), vin aromat, este in general sec si suficient de acid pentru a realiza un bun echilibru cu gradul sau alcoolic. In anii favorabili, vinul este realizat demisec, demidulce sau chiar dulce. In astfel de cazuri aroma vinului este mai distincta, vinul este mai fin, mai generos. Muscat Ottonel-ul reprezinta una din atractiile podgoriei Iasi.
Feteasca neagra, (soi recomandat) vin rosu-rubiniu, cu o nuanta apropiata de cea a ardeiului gras rosu, este unul din vinurile reprezentative ale centrului viticol Uricani din Podgoria Iasi. Cu o anume asprime la tinerete, Feteasca neagra devine, dupa maturare si invechire, catifelata si plina. Aroma vinului, specifica soiului, aminteste de prune uscate. Caracteristicile specifice, originalitatea distinctiva si renumele traditional au facut din Feteasca neagra de Uricani un vin de mare marca.
Pinot noir (soi recomandat) este un vin cu o culoare rosie, de intensitate medie, cu nuanta violacee cand este tanar si usor caramizie dupa maturare si invechire. Vinul capata, prin pastrare la butoi si ulterior in butelie, un buchet care ii sporeste valoarea.
Cabernet Sauvignon (soi autorizat) are personalitatea bine conturata, specifica soiului si potentata de conditiile arealului de producere. Are o culoare rosie intensa, asemanatoare cireselor negre. Vinul este putin cam dur si aspru cand este tanar, dar prin maturare la butoi si invechire in butelii devine catifelat. La tinerete Cabernet-ul are un gust plin, foarte placut si o aroma asemanatoare miresmelor de toporas. Pe masura ce vinul se invecheste apar tot mai evidente nuante caramelizate de ciocolata amaruie, malt sau piele.
Oporto (soi autorizat) atrage atentia printr-o aroma particulara si prin gustul catifelat datorat unei aciditati mai scazute. In ultimii ani, vinul a castigat mult in popularitate.
Babeasca neagra (soi autorizat) are o culoare rosie-rubinie, mai frecvent rosie-coacaz, de intensitate variabila. Aroma rustica o aminteste pe cea a strugurelui de vita salbatica. Vinul este apreciat de consumatorii de vinuri rosii, lejere. Astringenta vinului este slab exprimata. Dupa 6-12 luni de pastrare in butoi si apoi in sticle, Babeasca neagra devine mai armonioasa si placuta.