Pomenire si jertfa, care consta intru trimiterea de bucate si bauturi, pe la neamuri si copiilor sarmani de sufletul mortilor, se numesc in regiunile locuite de romani, mosi.
Sambata parintilor cade intotdeauna in sambata cea de pe urma a caslegilor de iarna, sau altminteri spus, sambata inaintea Lasatului sec. In aceasta sambata se pomenesc toti cei care au stralucit intru sihastria cuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor parinti ai nostri.
Oamenii, pomenesc in aceasta zi toti mortii care nu se mai pomenesc decat acum si in o alta sambata din Postul Mare.
La mosii de iarna se da de pomana de sufletul mortilor, diferite bucate si bauturi. Astfel in Banat exista obiceiul ca sa se dea de pomana grau fiert pregatit cu unt sau grasime si cu branza, alaturand si carne de porc.
Romancele din Muntenia dau de pomana de asemenea piftii sau cotoroage la fel ca in Banat, iar gospodinele din Transilvania gatesc un fel de copturi care se numesc pupi.
Romancele din Bucovina indatineaza a trimite in aceasta zi pe la cele mai sarmane si mai ales acolo unde stiu ca sunt copii mici, fel de fel de mancaruri, cu deosebire: branza, lapte dulce cu togmagi, placinte umplute cu branza, ca sa aibă si cei sarmani pe a doua zi, adica in ziua lasatului secului, de ajuns ce manca si cu ce se satura, sa se bucure si sa-si aduca si ei aminte ca au avut macar o zi buna. Bucovinele fac de asemenea placinte pe care le impart mai apoi la vecini de pomana, ca cei care au dat sau pentru care s-au dat sa aiba ce manca in cealalta lume, prea bine stiind ca: Cine face/ lui-si face, Cine da/ lui-si d.