17 ianuarie este a doua zi din ciclul Carcovilor de Iarna, numită popular Antanasiile, deoarece sunt serbati Cuviosului Antonie (în această zi) şi Sfantul Atanasie (în ziua de 18 ianuarie).
Sfântul Antonie cel Mare, a trăit în secolul al III-lea și începutul secolului al IV-lea și este cunoscut în calendarul creștin ca ocrotitor al călugărilor singuratici, al pustnicilor, dar mai ales ca păzitor împotriva bolilor. Lui i se adresează rugăciuni de însănătoșire, în fiecare zi de marți. Minunile sfântului se leagă şi de stăpânirea animalelor sălbatice şi ţinerea lor departe de oameni, precum şi de alungarea acelor boli ascunse ce slăbesc trupul şi mintea, astfel că Sfântul Anton este ţinut mai ales de mame pentru ca fiii lor să fie feriţi de boli cum ar fi: „soare sec” (insolaţie), la „gâlci” (amigdalită), ciumă, ameţeli şi „baiul cel rău” (epilepsie) dar şi pentru a ţine departe atât visele rele, coşmarurile şi fiarele pădurii.
Restricțiile de muncă specifice acestei zile vizează îndeletnicirile manuale ale femeilor: tors, ţesut, cusut, care puteau provoca amețeli sau crize epileptice, precum și utilizarea ustensilor de metal care taie şi împung întocmai cum dinţii lupilor și care determinau apariția junghiurilor de toate felurile, conform tiparelor mentalului popular. Exista numeroase superstitii in popor, precum ca cel ce nu tine Antanasiile înnebuneste sau îl doare mijlocul vara la seceră, iar cel ce tine este aparat de duhuri rele, farmece, primejdii, boli, arsuri, lovituri.