Fortificatia taraneasca din Agnita

Orasului Agnita (Agnetheln) este pozitionata exact in centrul matematic al Romaniei.

Aici se afla una dintre cele mai vechi fortificatii taranesti din Transilvania. Initiata în secolul XIII, ea a fost amplificata succesiv, ajungand sa aiba, in secolul XVII, trei incinte intarite cu turnuri. In centrul cetatii se afla o biserica-hala cu trei nave (navele laterale cu tribune) si turn vestic (sec. XV în preajma anului 1409[4]). La randul ei fortificata, biserica a suferit numeroase transformari. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor si dogarilor, demonstreaza forta economica a acestor bresle, ca si faptul ca aveau incredintate spre aparare acele portiuni de zid in caz de conflict armat.

Vestita asezare mestesugareasca, Agnita isi afla prima atestare intr-un document de la 1280. Renumele ei nu s-a intemeiat doar pe activitatea prodigioasa a breslelor de tabacari, cizmari, croitori, dogari sau olari, ci si pe existenta amplei cetati care fortifica biserica cu turnuri, pe care insesi breslele le ridicasera si le ingrijeau. 

Acest statut i-a conferit Agnitei privilegiul regal de a tine inca din 1376 un targ anual in ziua Sf Ioan, pe 24 iunie, dreptul de a păstra sigiliului Scaunului de Schenk, sediul judecatoriei, dupa cum atesta un document emis de cancelaria regelui Sigismund de Luxemburg in 1409. In acelasi secol, datorita amplasarii localitatii in proximitatea graniţei cu Valahia, regele Matei Corvin acordă Agnitei şi dreptul de a condamna prin execuţie cu spada, precum si permisiunea de a retine in caz de razboi jumatate din totalul barbatilor apti de lupta, pentru apararea cetatii.

Nu se cunoaste cu certitudine data la care a fost construita biserica-hala ridicată, se pare, pe locul unei foste bazilici romanice. Impreuna cu tripla fortificatie a suferit numeroase transformari de-a lungul timpului.

In jurul bisericii au fost constuite succesiv trei randuri de incinte din care au mai ramas in prezent doar patru turnuri nelegate de ziduri, cele ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor si dogarilor. Ele au fost ridicate din piatra de cariera si de rau au fost tencuite la exterior si au aparat initial curtina superioara. Accesul in incinta se facea pe sub intrarea boltita a turnului nordic prevazut cu hersa. Acesta apartinea comunitatii dulgherilor. Croitorilor le-a revenit turnul de la sud-est, cizmarilor cel din sud-vest, cunoscut si ca Turnul slaninii, iar fierarilor cel de la est. Toate cele patru turnuri, cu cate cinci niveluri despartite de platforme de lemn si prevazute cu guri de tragere boltite, au caturile inferioare acoperite de bolte, mai putin cel al croitorilor. Ele erau accesibile, ca multe alte turnuri din fortificatiile sasesti, prin scari mobile.

 

IMAGINI VIDEO >>



Cautare