Tara Motilor

Tara Motilor, este o zona etnografica situata la izvoarele Ariesului (Campeni, Albac, Avram Iancu, etc.) si cuprinde satele din judetul Alba, situate  in zona Parcului Natural Apuseni.

Moţii sunt o populaţie românească ce locuieşte în zona centrală a Munţilor Apuseni, în Judetul Alba. În mod tradiţional, moţii sunt consideraţi locuitorii celor 14 sate (Avram Iancu, Vidra de Jos, Vidra de Mijloc, Ponorel, Scărişoara, Albac, Horea, Neagra, Arieşeni etc.) care se află situate mai sus de oraşul Campeni. Moţii s-au declarat dintotdeauna a fi români, iar, in timp, românii din alte zone adiacente Ţării Moţilor şi-au luat şi ei numele de moţ. Astfel, se pot întâlni deseori români de pe Valea Crişului Alb, din Ţara Zarandului, judeţul Arad, care se declară moţi, la fel ca şi în judeţul Hunedoara, Bihor, Cluj şi estul judeţului Alba, deşi din punct de vedere etnografic, folcloric, există deosebiri între ei şi moţii propriu-zişi.

Tradiţional, moţii se ocupă cu prelucrarea lemnului, găsit din abundenţă în munţii pe care îi locuiesc. Ei fabrică din lemn vase (doniţe, ciubare etc.), şindrilă, lemn de construcţie etc. Rar poate fi găsit un moţ în minele de aur din apropiere, de la Roasia Montana sau din alte locuri. Mesteri vasari (impreuna cu alti mestesugari: “ciubari”, “sindrilari”, “cercurari”, “rotari”, “scandurari”) mai exista in Muntii Apuseni pe Valea Superioara a Ariesului in comunele Garda, Arieseni, Scarisoara, Avram Iancu, Poiana Vadului. Confectionarea micilor obiecte ornamentale prin crestare, indeosebi lazi, linguri de lemn, cauce, bate ciobanesti, furci de tors, plosti, tipare de cas se mai practica in Avram Iancu (jud. Alba), Patrahaitesti (com. Arieseni).

Creşterea vitelor e limitată de iarba sărăcăcioasă, care abia permite o coasă pe an, în timp ce în alte zone iarba se coseşte uşor de două ori pe an. Plantele de cultură cresc foarte puţine şi cu greu, din cauza climei aspre, de munte. Asezarile fiind de tip risipit, Muntii Apuseni sunt impanziti de case la inaltimi relativ mari (asezari permanente la cea mai mare altitudine din tara de 1540 m - Petreasa, Horea) care dau acestor munti un aspect antropic specific si ii face deosebit de atractivi din punct de vedere turistic.  

Astfel, in ultimii ani, moţii au început să se ocupe de agroturism, transformându-şi casele în pensiuni, schimbându-şi astfel modul tradiţional de trai. În special localitatea Albac s-a transformat într-un centru al turismului din Ţara Moţilor. Aici are loc cel mai mare târg de turism rural din România, începând cu anul 2005. La târg sunt promovate oferte turistice din zeci localități rurale din România. Imaginea târgului este întregită de meșterii populari, dar și de specialiștii în gastronomie tradițională care fac pentru participanți demonstrații, dar și explicând sau arătând cum se prepară mâncărurile gustoase care atrag turiștii în Țara Moților. Zona este binecunoscută pentru peisajele deosebite și relieful carstic care a produs peste 800 de peșteri în zonă, ca Pestera Scarisoara sau Pestera Ursilor.

Un obicei vestit al moţilor este cântatul din tulnic. Acesta era folosit mai demult pentru comunicare, sunetele emise având fiecare o semnificaţie aparte, înţeleasă numai de către cel care cânta şi de către "destinatarul" semnalelor: "vin oile", "vino acasă", "va ploua" etc. Tulnicul este un instrument de cântat, confecţionat din scândurele din lemn de brad, şi arată ca un tub lung, conic, din lemn, mai îngust la partea în care se suflă şi mai larg în partea prin care ies sunetele. Lungimea sa variază, putând ajunge şi la 3 metri. Pentru a cânta, el trebuia ţinut în apă în prealabil. În mod obişnuit, la tulnic cântă fetele şi femeile, dar nu e exclus ca şi bărbaţii să îl folosească pentru a transmite semnale. Sărbătoarea tradiţională a moţilor este Targul de fete de la Muntele Gaina, care se ţine în fiecare an în jurul datei de 20 iulie, sărbătoarea Sfântului Ilie. Moţii au rămas în istorie datorită ridicării religioase conduse de călugărul Sofronie (cca 1760), rascoalei taranesti din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan şi a revolutiei din 1848, condusă de Avram Iancu.