Ziua Sfântului Andrei, sărbătorită în fiecare an pe 30 noiembrie, este una dintre cele mai importante sărbători naționale ale Scoției.
Este un moment pentru a-l onora pe sfântul patron al Scoției, dar și pentru a celebra tot ceea ce oamenii iubesc la viața traditionala scoțiana, respectiv, muzica, mâncarea, dansul și un puternic sentiment de comunitate. Sfântul Andrei a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus. Conform tradiției creștine, el a fost martirizat pe o cruce în formă de X, un detaliu care a inspirat ulterior unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale Scoției: Saltire (steagul național al Scoției). De-a lungul secolelor, poveștile au început să-l lege pe Andrei de Scoția.
O legendă populară povestește despre un călugăr care a fost călăuzit în vis să ducă moaștele sfântului „până la marginile pământului” si care si-a încheiat calatoria pe coasta de est a Scoției, unde se află acum orașul St Andrews. Un centru religios important a crescut în cele din urmă în jurul unui altar dedicat sfântului, contribuind la înrădăcinarea fermă a numelui său în istoria Scoției. În Evul Mediu, devoțiunea față de Sfântul Andrei era deja bine stabilită. Importanța sa a fost exprimată clar în 1320, când Declarația de la Arbroath – o scrisoare faimoasă trimisă Papei de nobilii scoțieni, îl menționa pe Andrei drept patronul poporului scoțian. Documentul respectiv afirma independența Scoției și îl prezenta pe Sfântul Andrei ca un susținător ceresc al acestei cauze. De atunci, numele și crucea sa au devenit strâns legate de ideile de libertate, identitate și națiune.
Astăzi, Ziua Sfântului Andrei este recunoscută ca ziua națională a Scoției și face parte dintr-un sezon mai amplu de sărbătoare de iarnă, care include și Hogmanay și Noaptea Burns. Fiecare familie și comunitate marchează Ziua Sfântului Andrei în felul său, dar unele tradiții apar iar și iar. Multe dintre ele îmbină obiceiurile mai vechi cu sărbători moderne, incluzive. Pe 30 noiembrie, Saltire - drapelul național al Scoției - flutură mândru în toată țara. Designul simplu este instantaneu recunoscut: o cruce albă diagonală reprezentând răstignirea Sfântului Andrei pe un fundal albastru. Îl veți vedea pe clădirile publice, școli, piețele orașului și la ferestrele oamenilor. Pentru mulți, ridicarea Saltire-ului de Ziua Sfântului Andrei este o modalitate discretă, dar puternică de a spune: „Aceștia suntem noi”.
Ziua Sfântului Andrei este scuza perfectă pentru o adunare tradițională cu muzică live și dans. Viori, acordeoane și uneori cimpoi care interpretează melodii vesele. Multe râsete, pași ratați și haos binevoitor. Nu trebuie să fii un dansator încrezător pentru a te alătura. Ceilidh-urile sunt despre comunitate, nu despre perfecțiune, motiv pentru care rămân o parte atât de îndrăgită a culturii scoțiene. În unele orașe, Ziua Sfântului Andrei este marcată cu parade și evenimente publice. Străzile prind viață cu fanfare și toboșari, pancarte colorate, dansatori în kilturi. Mulțimile se aliniază pe trotuare pentru a privi, a aclama și a face fotografii.
Mâncarea joacă un rol important în sărbătorile de Ziua Sfântului Andrei. Mulți oameni marchează ocazia cu o masă scoțiană reconfortantă, care include adesea, Haggis (o reteta savuroasă făcută din măruntaie tocate, ovăz și condimente) si Cranachan (un desert făcut cu smântână, ovăz prăjit, zmeură și un strop de whisky). Familiile ar putea să descopere rețete vechi, să gătească împreună și să împărtășească povești la masă. Aceste feluri de mâncare sunt simple, dar pline de confort și tradiție – perfecte pentru o noapte rece de noiembrie.