Tara Făgăraşului este una dintre cele mai mari si mai bine individualizate depresiuni de contact ale Transilvaniei.
Ea este mărginită la sud de Munţii Fagaras si Persani si la nord de limitele sudice ale platoului Târnavelor, iar cursul Oltului o străbate de la est spre vest. Străjuita de vârfuri de 2500 m (Munţii Fagaras), Tara Făgăraşului se releva ca o câmpie etajată, un adevărat amfiteatru care desfăşoară trei trepte de relief sub versant nordic al Munţilor Fagaras.
Denumirea de Tara Făgăraşului este din a doua jumătate a secolului al XlV-lea. Populaţia româneasca din Tara Oltului era organizata într-un voievodat, o adevărata "tara a românilor" (Terra blachorurn), după cum este atestat mai întâi în acea diploma din anul 1222 prin care se acordau privilegii cavalerilor teutoni aşezaţi de regalitatea maghiara în Tara Bârsei. Incă din perioada organizării românilor pe principiul comunităţii populaţiei locale, respectiv obştile săteşti, orientarea economica, politica si religioasa a conducătorilor acestei noi formaţiuni, se face spre lumea Bizantului si spre o legatura puternica a voievozilor din Tara Romaneasca, cu cetatea Fagaras.
Locuitorii Tarii Făgăraşului au dus o lupta permanenta cu pământul, ocupându-se de agricultura din primăvara pana toamna târziu. Teritoriul satului este în general împărţit în „hotare, unde ţăranii cultiva porumb, grâu alte paioase si cartofi. O parte din terenul agricol este constituit din fânete si pasuni. Cultura cânepii pentru fuior era în trecut în atenţia femeilor. Fuiorul era materia prima pentru pânza pe care o teseau si din care făceau îmbrăcăminte. Creşterea animalelor a fost ocupaţia de baza a sătenilor. Prelucrarea lemnului are o veche tradiţie în zona Făgăraşului, fiind atestata documentar în secolul al XVII-lea la Breaza, Vistea de Sus si Porumbacu de Jos.
În Țara Făgărașului se practică, în principal, meșteșuguri legate de prelucrarea laptelui (producția de brânzeturi), încondeierea ouălor și pictura pe sticlă, chiar dacă ultimele două sunt practicate de un număr mic de persoane. Alte activități tradiționale din zonă sunt asociate cu bucătăria locală, cum ar fi producția de caș, urdă, telemea, brânză și smântână. In creaţia artistica populara locala, portul ocupa un loc de frunte prin structura, croi si varietatea ornamentelor ţesute sau cusute, care îi imprima o nota de originalitate. Trasaturile generale ale costumului trădează viata si firea oamenilor ce-si duc traiul între crestele munţilor si apa Oltului. Caracteristice sunt simplitatea si eleganta, liniile drepte ale pieselor de port, materialul gros, lungimea si culoarea, modul original de găteala a capului.
Obiceiurile din Țara Făgărașului include cetele de feciori de sărbători, colindatulcu lăutari, jocurile de feciori de la Sfintele Paști, colindatul cu Irozii si obiceiul bradului de Crăciun. Cetele de feciori sunt cel mai vechi obicei, implicând organizarea, pregătirea și colindatul gospodăriilor, în timp ce Irozii se distinge prin costume și un "capeneag" specific. Sezatorile ocupau altădată un loc important în viata satului. Tineri si bătrâni se adunau în gospodăria unuia dintre ei pentru a lucra (tors, cusut, ţesut), a ajuta gazda la diverse activităţi casnice; era un bun prilej pentru a afla noutăţi din sat, pentru a discuta despre nevoile aşezării, dar si pentru a spune glume, a cânta doine, a povesti amintiri sau întâmplări din vecini.
Tara Făgăraşului, zona turistica cu zestre naturala, culturala si istorica de interes internaţional, cu valori unice ale comunităţilor săteşti, poate oferi vacante de neuitat. lata doar câteva sugestii de locuri ce merita vizitate, de evenimente la care ati putea participa: Pensiunea Piscul Alb; Manastirea săpata în stânca; Muzeul Badea Cârtan; Colecţia de port popular de la Bucium; Muzeul portului popular din Copăcel; Poiana narciselor; Lacul si golul alpin Bâlea; Festivalul calului lipitan, Cetatea Fagaras, Aventură Parc din Drăguș etc. Tara Făgăraşului beneficiază de o rnare varietate de forme de relief, plecând din luncile Oltului si terminând pe crestele Munţilor Fagaras, iar bogăţia si varietatea faunei cinegetice sunt pe măsura. Farmecul deosebit al pădurilor de munte îl întâlneşti si de-a lungul apelor repezi si înspumate, unde pescuitul la salmonide si în special la păstrăv indigen si lipan constituie o plăcuta activitate.
Bucătăria specifica Tarii Fagarasului se aseamănă mult cu natura ţăranilor din aceasta regiune si se potriveşte cu asprimile iernii. Preparatele din carne de porc specifice regiunii sunt: câmatul, cartabosul, toba, slănina afumata. Masa taranului este consistenta, rustica, de o rafinata simplitate si, nu în ultimul rând, delicioasa. Mâncăruri ca mămăliga cu brânza si slănina sau papara merita sa fie cunoscute. Unul din felurile de mâncare caracteristice perioadei de post este fasolea frecată, servita cu felii de ceapa roşie puse în ulei sau murate în oţet sau saramura. In zona, unii tarani obişnuiesc sa amestece faina de porumb cu cartofi zdrobiţi, ceea ce conferă mămăligii un gust deosebit. Aceasta varianta a mămăligii dacice însoţeşte foarte bine pestele, ciupercile, carnea cu sos. Poate fi servita si doar cu smântână si brânza alba. Tara Făgăraşului este numita adesea “tara brânzei”. Caşul, urda, telemeaua, laptele si smântână păstrează în ele aromele plantelor de pe pajiştile muntoase. Un ospat pentru gurmanzi pregătit după specificul zonei ar putea consta în: supa de găina cu taitei; sarmale; miel umplut, preparat la cuptor sau la frigare; pastrama de oaie; vânat pregătit după reţete vânatoresti; păstrăvi pane sau la grătar.