Timp de mai multe secole obstea sateasca a fost singura forma de viata sociala de pe teritoriul tarii noastre.
Obstea sateasca era o comunitate reunita prin legaturi de sange, pe un hotar ce asigura indeplinirea tuturor indeletnicirilor stravechi omenesti: pastorit, agricultura, pescuit, vanatoarea, industrie casnica. Aceste sate, caci aceasta era obstea, aveau un teritoriu alcatuit prin alipirea, adesea la distante mari, a unor zone deosebite de munca. Satele aveau parte la munte, parte la padure, la apa (rau sau balta), la islaz (pasune), la livezi, la campul de cultivat, la vatra satului.
Sateanul avea dreptul de folosinta la toate partile componente ale mosiei sale, in calitatea sa de component al cetei satului - stapanul si administratorul mosiei satului. Din teritoriul satului anumite parti apartin familiilor (casa cu curtea, livezile, curaturilor), alte parti sunt folosite in comun: padurea, pasunile, apele. Campul cu ogoarele (locul cultivabil) formeaza o stapanire individuala cu loturi lucrate fiecare de catre o familie, dar, in acelasi timp, este o stapanire comuna a obstii, deoarece aceste loturi agricole se schimba periodic prin tragerea la sorti.
Obstea, prin organele sale, exercita un drept de proprietate superioara asupra drepturilor de folosinta ale familiilor componente. Astfel, numai obstea avea dreptul sa determine periodic, prin tragere la sorti, locul pe care-l va folosi fiecare familie, singura obstea putea admite sau respinge vanzarea de catre o familie a partilor sale de mosie.
In privinta reglementarii muncii, obstea fixa pornirea plugurilor in acelasi timp pe toate delnitele, conducerea obstii avea drept de judecata si chiar de excludere a unor membrii care nu tineau seama de disciplina comunitatii, tot aceasta conducere tinea socotelile cetei pe raboj si repartiza sarcinile fiecaruia fata de nevoile obstii.
Conducerea obstilor era in genere colectiva. Din randul membrilor obstii se diferentiaza insa sfatul oamenilor buni si batrani, adica aceia care se bucurau de mai multa vaza.
Pana la intemeierea statelor feudale, chiar si dupa aceea, au functionat asocierile de obsti. Asocierile de obsti libere se faceau din necesitatea de a apara teritoriul obstei, vitele si granele, de cotropirea din afara si de eventuala anarhie dinauntru. Aceste asociatii reprezentau o unitate economica pe valea unui rau sau a unui cuib de sate inconjurat de munti si paduri. Socotim, sublinia P.P. Panaitescu, ca termenul cel mai general pentru a indica vechile asociatii militare de obsti si teritoriul lor era cuvantul tara.
