Foarte multe cladiri rurale si monumente istorice se afla intr-o stare de deteriorare, ducand la neglijarea si abandonul lor.
Clădirile rurale, fie ca sunt căsuțe de țară, cabane, hambare sau ferme, se modifica constant de-a lungul timpului. Ele sunt fundamentale pentru pentru manifestarea caracterului rural. Trebuie sa existe in fiecare zona rurala distincta cate un centru care sa efectueze cercetări și investigații asupra clădirilor rurale deosebit de importante pentru a determina cum pot fi restaurate și utilizate în viitor. În ultimii ani, situația patrimoniului construit din România a pendulat între deteriorarea monumentelor istorice și conștientizarea nevoii de a salva aceste clădiri. Spre norocul nostru, activitatea unor ONG–uri în mediul rural a făcut ca valoarea clădirilor vechi să devină un fapt pentru oamenii simpli de la țară, care locuiesc în case de patrimoniu. Implicarea prințului Charles de Wales, a oferit o mediatizare a proiectelor de restaurare și a pus într-o lumină pozitivă satul românesc. Locuința veche de câteva sute de ani s-a transformat dintr-o clădire ce trebuia urgent „modernizată” într-o sursă de venit pentru proprietar și pentru localitate. Multe persoane străine de la personalităţi la turiști din țară și străinătate, apreciază și doresc să locuiască într-o casă veche mai mult decât într-o pensiune modernă.
Soluția pentru salvarea patrimoniului construit ar putea fi programele de finanțare a unor proiecte de restaurare în acord cu legislația. A exista Măsura 7 din cadrul PNDR 2014- 2020 „Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale”, care s-a derulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. In prezent este in derulare Măsura M6/6B – „Protejarea patrimoniului cultural care are printre obiectivele specifice urmatoarele: investiții si studii asociate cu întreținerea, refacerea și modernizarea patrimoniului cultural și natural al satelor, al peisajelor rurale și al siturilor de înaltă valoare adăugată; transformarea clădirilor sau a altor instalații aflate în interiorul sau în apropierea asezărilor în scopul îmbunătățirii calității vieții, in special prin valorificarea mostenirii culturale si păstrarea identității traditionale a teritoriului.
Sunt sate, in intreaga Uniune Europeana, care au accesat fonduri europe nerambursabile in acest scop. De exemplu, satul Vlkolinec din Slovacia, ce adăpostește doar 47 de case, a fost declarat integral monument încă din 1977, în 1993 intrând în patrimoniul UNESCO. Casele din lemn sunt acum pensiuni, iar locuitorii trăiesc exclusiv din turism. Cehii au mai multe sate bine conservate, dar şi Muzeul Satului Valah din Rožnov pod Radhoštěm. Un mic sat străvechi din sud-estul Poloniei, Zalipie, este una dintre cele mai importante 14 atracții turistice ale țării și nu datorită hotelurilor de cinci stele sau a zgârie-norilor din sticlă, ci datorită căsuțelor din lemn, vopsite în cele mai vibrante culori. Zalipie adăpostește o tradiție încântătoare: aici, cu mai bine de un secol în urmă, femeile din sat au început să-și picteze casele. Astăzi, întregul sat, de la case și până la fântâni ori cotețele animalelor, este decorat cu flori și motive tradiționale pictate în cele mai variate culori. Felicja Curylowa (1904 – 1974) a devenit atât de preocupată de această tradiție încât a decorat întreaga suprafață a unei căsuțe cu trei dormitoare. Acum, casa Felicjei Curylowa a devenit muzeu în memoria celei care a revitalizat o tradiție pe cale să se piardă, iar micul sat atrage anual sute de mii de turiști.
Zakopane, o altă localitate din Polonia, ce numără aproximativ 30.000 de locuitori, este invadată în fiecare iarnă de aproape un sfert de milion de turiști, dar stațiunea se bucură de popularitate și în timpul verii, fiind punctul de plecare a numeroase trasee prin Munții Tatra. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Zakopane era un sătuc de munte, obișnuit. Tot ce se putea găsi aici erau câteva case de lemn grupate în jurul unei capele. În 1890, Stanislaw Witkiewicz a lansat „stilul zakopane” – o mișcare care avea ca scop crearea unui stil patriotic și național în arhitectură, bazat pe tradițiile populare. Procedeul s-a păstrat până astăzi, astfel că în Zakopane și în împrejurimi, arhitectura este dominată de case de lemn construite în stilul ce poartă numele localității, detaliu care atrage sute de mii de turiști în fiecare an.
Apold, Biertan, Mălâncrav, Homorod, Rupea, Viscri sunt numai câteva dintre satele romanesti care mai păstrează încă amprenta vieţii de la ţară, o raritate în Europa zilelor noastre. Adevărat fenomen arhitectural european, zona satelor săseşti din Transilvania include capodopere cum ar fi bisericile medievale fortificate, aşa-numitele cetăţi ţărăneşti, iar așezările stau şi astăzi mărturie asupra existenţei unei culturi agricole bogate şi bine consolidate în Europa de Est. De asemenea o fostă localitate minieră, ce a trăit apoi din agricultură și zootehnie, Rimetea (jud. Alba) a devenit agroturistică graţie unui program de restaurare şi conservare, început în 1996. Programul, întreprins de fundaţia Transylvania Trust, cu sprijin financiar din Ungaria, i-a convins pe localnici să nu-şi mai demoleze casele, devenite acum pensiuni, şi a revitalizat meşteşugurile în sat.
Şi Brebul din Maramureş s-a păstrat acelaşi: un sat tipic românesc, cu obiceiuri neschimbate, cu oameni harnici, fericiţi în simplitatea lor, un sat ca un uriaş muzeu în aer liber. De Breb s-a îndrăgostit, în urmă cu mulţi ani, până şi prinţul Charles. Şi nu numai că s-a îndrăgostit, ci a ţinut cu orice preţ să şi aibă o părticică din sat: şi-a cumpărat aici două case vechi, din lemn. Duncan Ridgley, fost paparazzo în Marea Britanie, care a ajuns la Breb cu prinţul Charles, s-a mutat definitiv aici. A cumpărat și el două case vechi, din lemn, le-a recondiţionat şi a pus pe picioare ceea ce se cheamă The Village Hotel, unul dintre multele locuri de cazare din sat.
Oamenii din Sâncraiu, județul Cluj, au avut intuiția bunului gust și a simplității și au renovat toate cele 46 de pensiuni din sat în stil tradițional. După ce a rămas șomer, Ștefan Vincze, fost profesor de liceu, a pus la punct agenția de turism din Sâncraiu. A fost scânteia care a aprins iar focul în vetrele caselor vechi din sat. Omul a început să promoveze locurile iubite la tot felul de târguri internaționale și vecinii săi au simțit repede diferența. Mii de turiști au început să ceară aici găzduire pentru vacanță. Însuși Jonathan Scheele, fost președinte al Comisiei Europene, a trecut localitatea în rândul satelor europene care trebuie vizitate. Sâncraiu primeşte în fiecare an 10.000 de turişti, cât populaţia staţiunii Sinaia. Trebuie mentionat si faptul ca Lonely Planet, cea mai mare editură de ghiduri de călătorie din lume, a întocmit un top 10 al celor mai colorate destinaţii europene de vizitat. În acest top a fost inclus şi satul Ciocăneşti, din judeţul Suceava. Această localitate este unică în ţara noastră, aproape fiecare casă de aici asemănându-se cu ouăle încondeiate specifice zonei, fiind ornată la exterior cu diferite motive populare tradiţionale româneşti.
