In 1999 Willy si Lavinia Schuster au lasat in urma viata la oras pentru a ridica o mica ferma ecologica in inima Transilvaniei. Aproape peste noapte, a devenit o senzatie.
Dupa treizeci de ani telefonul nu inceteaza sa sune. In timp ce poposesc in casa lor, inconjurat de branzeturi de casa, cu podeaua acoperita de petale de trandafir care asteapta sa fie preparate in dulceata lor deosebita, simt ca acesta este un model de agricultura durabila pe care politicienii din Bruxelles si cei adunati in Rio de Janeiro pentru Conferinta pe Dezvoltare Durabila al ONU ar trebui sa-l considere drept o alternativa reala.
Cuplul a ajuns in satul Mosna ca o familie tanara si o determinare puternica de a reusi. Au descris schimbarea ca pe un “plonjon in apa rece” - si nu stiau ce provocari vor intampina; si au existat multe. Totusi, impulsionati de catre interesul media neincetat, de un calendar plin de vizitatori (fara a mai tine numarul vizitelor neplanificate) si importanta politica al lui Willy atat in Romania cat si in strainatate, nici nu a trecut familiei prin minte, sa renunte.
Cand vorbeste despre primii ani in Mosna, Willy Schuster exprima sentimentul coplesitor de libertate: o traire care a inceput sa fie amenintata atunci cand Romania a pornit tratativele pentru aderare in Uniunea Europeana. Descrie cum el si sotia lui au vizionat cu durere in suflet, sarbatoarea Anului Nou 2006-2007. “Toti, de la guvern pana la presa, de la fermieri la cetateni, exprimau necesitatea de a creste si planificau sfarsitul agriculturii taranesti. Simteam ca suntem singurii oameni care inca credeau ca agricultura taraneasca este inca necesara”. Atunci erau aproape 7 milioane de tarani in Romania. Azi sunt 4.7 milioane si un om care conduce lupta lor.
Dupa aderarea Romaniei in UE, Willy a devenit un expert autodidact in Politici Agricole Europene. Studiind amanuntit documente legislative si normative, a rasuflat usor cand a gasit derogari pentru micii fermieri si pentru vanzare directa. In toamna anului 2007, in aceeasi zi cu primele alegeri europarlamentare in Romania, Willy era in Parlamentul European pentru a discuta pe tema Politicii Agricole Comune (PAC). Avand un steag romanesc prins de rucsac, fiind singurul reprezentant al Europei de Est, presa era interesata.
De atunci, Willy a devenit un personaj important pentru fermierii din Romania si un purtator de cuvant in prezenta dezbatere pe reforma PAC. Pentru ca aceasta reforma se desfasoara doar odata la 7 ani, este pentru prima oara cand Romania este implicata in procesul de luare a deciziilor. Totusi, dat fiind ca pozitia de Comisar European al Agriculturii si Dezvoltarii Rurale este ocupat de un roman, Dacian Ciolos, implicarea este cu atat mai importanta. Ciolos este simpatizat de societatea civila din Romania, fiind vazut ca un om care intelege pe deplin problemele cu care se confrunta micii agricultori. El a fost primul Ministru al Agriculturii care a folosit in mod pozitiv termenul de “semi-subzistenta”. Totusi, doar intelegerea lui nu este de ajuns, spune Willy: “Trebuie sa fie impins de oamenii activi care ies pe strada.”
Un foarte bun punct de pornire pentru acest avant este Eco Ruralis – o miscare sociala care sustine drepturile fermierilor si taranilor din Romania. Se dorea crearea unei uniuni, dar cum nici una dintre aceste profesii nu este recunoscuta oficial, acest lucru nu era posibil. Eco Ruralis are aproximativ 100 de membri, multi dintre ei fiind lideri locali, astfel in realitate, asociatia reprezinta mult mai multi oameni.
Willy este co-presedinte in aceasta miscare. Descriindu-se ca fiind mai radical decat alti membri, crede ca Romania ar trebui sa militeze pentru un PAC care sa recompenseze “munca fizica” si care sa opreasca acapararea de terenuri si gospodarii (o problema aflata in crestere). Doreste ca platile directe sa fie plafonate – cu timpul eliminate – spunand ca “subventiile creaza o dependenta”. (Willy tocmai a fost nevoit sa dea inapoi subventiile dupa un interviu radio national unde a numit fostul Ministru al Agriculturii, Ministrul Monsanto. A fost controlat in mod “aleator” de catre autoritatile locale, creandu-se o confuzie din cauza acoperirii terenului cu copaci, loturi de pamant fara colturi si probleme cu sistemul de masurare GPS...)
De asemenea, Willy spera in metode inovative care sa permita implementarea unor practici ecologice in cadrul marilor ferme industriale. In final, el considera ca este vital ca valoarea agriculturii taranesti sa devina cuantificabila in termenii bunurilor publice ca apa curata, peisaje rurale deosebite si biodiversitate.
L-am intrebat pe Willy daca Romania a castigat ceva prin aderearea in UE. A raspuns afirmativ. A dat Romaniei, ca si actor legitim in cadrul UE, oportunitatea de a-si prezenta cultura agricola altor state membre – multe dintre ele cautand alternative. In timp ce unele state muncesc pentru a reabilita daunele create, in Romania, greselile inca pot fi evitate. A venit timpul ca Europa sa asculte si societatea civila sa faca mai multa galagie...
Sursa: http://www.ecoruralis.ro