Indicațiile geografice stabilesc drepturi de proprietate intelectuală pentru anumite produse ale căror calități sunt legate strâns de arealul de producție.
Indicațiile geografice pot fi: DOP – Denumire de origine protejata (pentru alimente și vin); IGP – Indicatie geografica protejata (pentru alimente și vin); IG – Indicatie geografica (pentru băuturi alcoolice și vinuri aromatizate). Sistemul de indicații geografice al UE protejează denumirile produselor care provin din anumite regiuni și au anumite calități sau ale căror renume este legat de teritoriul în care sunt produse. Diferența dintre DOP și IGP ține de cantitatea de materie primă provenită din acea zonă geografică sau de cât din procesul de producție trebuie să se desfășoare în acea regiune. Indicația geografică (IG) se aplică doar băuturilor alcoolice și vinurilor aromatizate.
In afara de indicatiile geografice exista Specialitatea tradițională garantată (STG) care evidențiază aspectele tradiționale, cum ar fi modul în care produsul este fabricat sau compoziția sa, fără a-l lega de o anumită zonă geografică. Denumirea unui produs înregistrat ca STG îl protejează împotriva falsificării și utilizării abuzive. Exemplu: Berea STG Gueuze este o bere tradițională obținută prin fermentare spontană. Este în general produsă în și în jurul orașului Bruxelles, în Belgia. Fiind însă un produs STG, metoda de producție este protejată, dar berea ar putea fi produsă în altă parte. Exista si alte sisteme de indicati precum Produsul montan, care scoate în evidență particularitățile unui produs fabricat în zone montane, în condiții naturale dificile. Recunoașterea acestui fapt este un avantaj atât pentru fermieri, cât și pentru consumatori. Ea le permite fermierilor să-și promoveze mai bine produsul și le garantează consumatorilor că acesta are anumite caracteristici. Materiile prime și hrana pentru animale provin din zone montane. Pentru produsele prelucrate, producția ar trebui să aibă loc și în aceste zone.
Consolidarea sistemului indicațiilor geografice urmărește să sporească gradul de utilizare a indicațiilor geografice în întreaga UE, pentru a aduce beneficii economiei rurale și pentru a proteja mai bine produsele, în special în mediul online. Comisia a propus, printre altele, următoarele măsuri de consolidare și îmbunătățire a sistemului existent: sustenabilitate sporită, prin faptul că producătorii vor putea să își pună în valoare acțiunile sustenabile din punct de vedere social, de mediu și economic în specificațiile de produs; o mai bună protejare a indicațiilor geografice pe internet, în special în ceea ce privește vânzările prin intermediul platformelor online, protecția împotriva înregistrărilor cu rea-credință și a utilizării indicațiilor geografice în sistemul de nume de domenii; consolidarea capacității de acțiune a grupurilor de producători în ceea ce privește gestionarea, garantarea respectării și dezvoltarea indicațiilor lor geografice, prin asigurarea accesului la autoritățile vamale și de combatere a contrafacerii din toate țările UE; o procedură de înregistrare scurtată și simplificată va unifica diferitele norme tehnice și procedurale, ceea ce va duce la o procedură unică de înregistrare a indicațiilor geografice pentru solicitanții din UE și din afara UE.
