Implicarea nerezidenților poate fi eficientă în revitalizarea comunităților rurale și a economiei locale.
În același timp, există anumite lucruri care sunt posibile numai prin utilizarea resurselor regionale existente in zonele rurale, montane și litorale pe care oamenii, în special nerezidenții, le găsesc valoroase. Exista posibilitatea de a creea proiecte care sa puna în legătură oamenii, care sunt dornici să accepte noi provocări, noi locuri în care au loc schimbări inovatoare în agricultura, zootehnie, industria lemnului sau industria pescuitului.
Exista spre exemplu in Japonia un proiect în derulare, care se concentrează pe conectarea urbaniștilor calificați pentru industria rurala de pescuit. Gyo-somon, este un serviciu care uneste companiile de pescuit cu rezidenții urbani care caută locuri de muncă secundare valoroase. Gyo-somon este un joc de cuvinte japoneze pentru „pescuit” și „străin”. Activitatea de bază este de a conecta oamenii cu oameni, oamenii cu regiuni și oamenii cu proiecte, pentru a sprijini dezvoltarea regională și a cultiva lideri antreprenori ce pot rezolva problemele sociale și crea valoare nouă.
Gyo-somon își propune, prin Fisherman Japan să însuflețește industria pescuitului, încurajand companiilor de pescuit să demareze proiecte precum deschiderea de restaurante pescaresti in zona, crearea de programe de formare pentru viitorii pescari sau brandingul de produse noi, prin implicarea celor cu abilitățile și cunoștințele necesare din toată Japonia. Fisherman Japan îi ajută pe pescarii locali să planifice proiecte, iar organizatia ETIC adună oameni care doresc să participe la aceste proiecte. Totodata este nevoie si de coordonatori, atat pentru rezidenții locali, cat si pentru străini, pentru a se intelege pe deplin obiceiurile, relațiile interne, caracteristicile regiunii si modul in care resursele locale pot fi folosite pentru a crea produse unice.
Pescuitul face parte din cultura si traditia traditionala, care trebuie păstrată, la fel ca vanatoarea, pastoritul, cultivarea pamantului, stuparitul, etc. In Japonia „capitalismul satoyama”, se concentrează pe utilizarea resurselor naturale existente în Satoyama (pădurile care sunt îngrijite de locuitorii zonei) și Satoumi (o idee similară axată pe ocean). Creația Satoumi constă din trei elemente; circulația substanțelor, ecosistemele și contactul cu oamenii, dar și din elemente care susțin activități practice, respectiv; sfera de activitate și entitățile care desfășoară activitățile respective. Pentru a crea un Satoumi sănătos, este important ca oamenii să pună în practică, în mod pozitiv sentimentul de solidaritate și efortul de cooperare.
Conceptul de Satoyama are mai multe definiții. Prima definiție este gestionarea pădurilor prin intermediul comunităților agricole locale, folosind lastarirea. În timpul erei EDO (între 1603 și 1868), frunzele tinere și căzute au fost adunate din pădurile comunitare pentru a fi folosite ca ingrasamant în câmpurile de orez umede. Sătenii foloseau și lemn pentru construcții, gătit și încălzire. Mai recent, Satoyama a fost definit nu numai ca păduri comunitare mixte, ci și ca peisaje întregi care sunt folosite pentru agricultură. Conform acestei definiții, Satoyama conține un mozaic de păduri mixte, câmpuri de orez, pajiști, pâraie, iazuri și rezervoare pentru irigare. Fermierii folosesc pajiștile pentru a hrăni vitele, iar pârâurile, iazurile și rezervoarele joacă un rol important în ajustarea nivelului apei din câmpurile de orez și creșterea peștilor ca sursă de hrană.
