În mod tradițional, catolicii fac buchete mari din crengi de salcie, care sunt decorate cu panglici și mere.
Acestea sunt duse la biserică și binecuvântate pentru a comemora sosirea lui Isus la Ierusalim. Buchetele se numesc Palmbuschen, iar ulterior sunt lăsate pe câmpuri pentru a proteja culturile sau uneori în afara caselor pentru a proteja familiile de furtuni și boli. In anul 400 d.Hr., creștinii s-au adunat la Ierusalim pe Muntele Măslinilor și au celebrat o slujbă în biserică. Apoi l-au însoțit pe episcop într-o procesiune solemnă în oraș, cu copiii purtând în mâini ramuri de palmier și de măslin. Această tradiție s-a răspândit în Europa. Palmierii erau venerați ca arbori sacri în vremurile străvechi. În Orient, învingătorii au fost onorați cu aceste ramuri.
Datorită climei, în Europa Centrală și de Nord, ramurile de palmier sunt înlocuite cu ramuri de arțar, fag, mesteacăn, salcie, alun, agriș sau ienupăr. În mod tradițional, vineri și sâmbătă seara înainte de Duminica Floriilor era pregatit „Palmbuschn”, destinat pentru Duminica Floriilor. Este obiceiul de a lega cele sapte ramuri diferite de arbusti. Buchetele sunt apoi binecuvântate de preot în Duminica Floriilor și împărțite credincioșilor după Sfânta Liturghie, în amintirea intrării festive a lui Iisus Hristos în Ierusalim. Acasă, buchetele se păstrează pe crucifixul atârnat pe perete. Legăturile sunt incendiate în cuptor în timpul furtunilor și sunt menite să prevină dezastrele.