Terapia cu venin de albine

 

De mai bine de 100 de ani veninul de albine a fost folosit in diferite afectiuni ca urmare a influentei sale asupra sistemului neuroendocrin din organism. Se foloseste in terapia bolilor reumatismale (poliartritele infectioase si de alta origine, spondiloza, poliartrita deformanta, nevrite, radiculo-nevrite, nevralgii rebele, sciatica, ulcere trofice ale pielii, plagi atone), maladii chirurgicale ale vaselor periferice (flebite nesupurate, endarterite), infiltratii inflamatorii nepurulente, astm bronsic, boala hipertonica vasculara in stadiile I si II (hipertensiune arteriala), irite, iridociclite, tireotoxicozele in stadiile I si II (hipertiroidiile fara visceralizare, fara complicatii cardiace). Cele mai bune rezultate se obtin insa in tratamentul bolilor neurologice (nevrite, nevralgii, miozite).


Veninul de albine este o substanta complexa, secretata de glande specializate si are in compozitie proteine, saruri minerale, enzime, hormoni, uleiuri eterice si alte substante volatile. Se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati fizice: este un lichid incolor, cu gust amarui-acid dens, cu miros particular. Jumatate din veninul de albine brut este alcatuit din proteina activa, care la rindul ei contine mai multe fractiuni: melitina, fosfolipaza si hialuronidaza. 


Efectul treapeutic al veninului a fost observat in mod empiric pentru prima data. Astfel, in incercarea de a da un prim ajutor oamenilor si animalelor intepate de albine s-a constatat ca in urma intepaturilor de albine la anumiti subiecti dispareau unele afectiuni si in special cele reumatismale. Pornind de la aceste constatari in medicina populara, s-au folosit in special in afectiunile reumatismale intepaturi directe cu ajutorul albinelor, apoi s-a trecut la o etapa superioara de extragere a veninului de albine pe scara din ce in ce mai larga. Cea ma moderna modalitate de recoltare a venunului la albine consta in folosirea unor aparate prin care trece curent continuu sau alternativ de joasa tensiune, care se aplica la urdinis si in contact cu albinele le determina sa elimine veninul.


In cazul reumatismului sunt stopate multe din neplacerile cauzate de artrita, sciatica, spondiloza. Administrarea se face strict sub control medical prin injectii sau prin unguente. Odata cu veninul sunt eliberate in organism aproape 18 substante active printre care se numara si melitina, un antiinflamator de 100 de ori mai puternic decat hidrocortizonul. Fata de alte medicamente de sinteza, el stimuleaza organismul sa produca singur cortizonul, un hormon cu efect antireumatic.


Durerile de cap, dar si afectiunile neurologice precum nevralgiile si nevritele, pot fi tratate cu ajutorul veninului de albine  datorita adolapinului care se comporta ca un analgezic.


Datorita efectului anticoagulant, hipotensiv si dilatator al vaselor de sange are un important rol in tratamentul arteritei, hipertensiunii. Poate trata varicele si tromboza, ameliorand circulatia periferica. In plus, veninul de albine este si un bun stimulator cardiac si apara inima impotriva aritmiilor.


Ranile care se vindeca mai greu, eczemele, micozele, negii, dermatita seboreica, psoriazisul, toate sunt boli pentru care veninul de albine face minuni. In ceea ce priveste ranile, veninul le inchide rapid si fara sa lase urme. De altfel, leacul albinelor are si efect de intinerire a pielii pentru ca imbunatateste circulatia sangelui de la nivelul dermului.

 

Folosirea veninului de albine este contraindicata in tuberculoza, hepatita, leucemie, boli de rinichi, pancreas, soc anafilactic, infectii purulente acute, insuficientele cardiovasculare, stari de epuizare a organismului, diabetul zaharat si starea de graviditate.

 

Medic veterinar, Galatanu Diana

 


Cautare