Maniocul (Manihot esculenta) este o planta tropicala din ale carei radacini, sub forma de tuberculi, se obtine o substanta alimentara fainoasa, cunoscuta sub numele de tapioca.
Maniocul este considerat cartoful continentului negru (Africa), radacinile fiind foarte bogate in hidrati de carbon, in principal amidon. Maniocul se cultiva pe scara larga pe milioane de hectare, avand o productivitate mare. Conform datelor Organizatiei pentru Alimente si Agricultura maniocul se situeaza pe locul al treilea ca sursa de calorii alimentare in regiunile tropicale, clasandu-se imediat dupa orez si porumb. Maniocul face parte din cele 7 alimente de baza care se consuma la nivel mondial, respectiv: grau, orez, porumb, cartofi, orz, manioc, sorg boabe.
Statisticile din 2002 aratau ca peste 600 de milioane de oameni din Africa, Asia si America Latina depind de manioc pentru a-si asigura hrana. Un studiu din 1992 a evidentiat ca aprox. 42% din recolta de manioc, in Africa, este transformata in cipsuri (manioc prajit) si faina. Populatia tribala din centrul si vestul Braziliei cultivau manioc de acum 10.000 de ani! Polen de manioc, avand peste 6.600 ani vechime a fost gasit si in Golful Mexic. Dar evidente directe ale cultivarii maniocului gasim la civilizatia Maya, de acum 1.400 ani. Radacina contine calciu (50 mg/100 g), fosfor (40 mg/100 g) si vitamina C (25 mg/100 g). In comparatie cu frunzele, radacina este saraca in proteine si alte substante nutritive dar bogata in carbohidrati, calciu si fosfor. Contine de 2,5 ori mai multe calorii decat cartoful dulce.
Este considerata planta cu cel mai mare randament energetic dintre plantele de cultura, cu exceptia trestiei de zahar. Maniocul este consumat în diverse forme, de la radacina ca atare sub forma de Manioc prajit (ceva asemanator cartofilor prajiti), continuand cu faina, painea, produse de patiserie si terminand cu specialitati de bauturi (mai ales in Asia). Din manioc se obtine un sirop gros, aromat cu diverse condimente si folosit ca baza pentru diferite sosuri dar si ca un condiment culinar. Da o aroma delicata in supe si pireuri. Se cunosc mai multe varietati de manioc, in general impartite în doua mari categorii: maniocul dulce şi maniocul amar. In studiile de specialitate gasim folosirea maniocului in tratamentul diareei si malariei, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, dureri de cap si alte dureri diverse, alergii, intestin iritabil. Nu contine gluten, fiind recomandata celor cu intoleranta la gluten si celor suferinzi de boala celiaca.